rătăcesc prin labirintul de stradele
al copilăriei mele
pline de lipsuri și de toate cele
pășesc pe trotuare minate
printre gropi și inspectorate
umblu ca un nebun sentimental
printre bețivi și huligani
cu telefonul în mână umblu
și vânez imagini din
propria copilărie
după treizeci de ani de
insomnie
într-un loc năpădit de buruieni
care nu interesează pe nimeni
nici măcar pe cei ce locuiesc
aici și acum
între ruine
în buricul pământului
la margine de lume
dincolo ori dincoace de
lizierele dintre
chișinău și durlești
durlești și pădure
acolo unde pe vremuri
urlau noaptea lupii la lună
acum ziua urlă pustiul
un pustiu în care locuiesc oameni
locuiți de pustiu.
Undeva între uzina alfa
și căminul omega
rătăcesc prin labirintul
de stradele
al copilăriei mele
mișcându-mă în bloc
cu tot ce a rămas în urmă
cu tot ce mă așteaptă înainte
până dincoace de umbră
până dincolo de cuvinte
pășesc pe trotuare minate
printre gropile pline de
visuri-surogate
umblu ca un nebun sentimental
printre bețivi și huligani
cu telefonul în mână umblu
și vânez imagini din propria
copilărie
după treizeci de ani
de insomnie
la liziera dintre
praf și scrum
între aceste ruine
locuite aici și acum
de visători
cărora li se scurg
ochii după
zări străine
acolo unde pe vremuri
a fost
buricului pământului
iar acum este
margine de lume …

de Bot Eugen