Blocat între vămi înaintezi prin întuneric faci drumuri dus-întors
pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care te duc înainte
drumuri care te întorc înapoi drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori
și de urmașii urmăritorilor tăi îți urmezi drumul cu degetele adunate în palmă
cu palma strânsă în pumn cu pumnul plin de hârtii de un leu cu bănuți călătorindu-ți
dintr-un buzunar în altul cu buzunarul golit de pașaport cu pașaportul plin de drumuri ștampilate
drumuri dus- întors rostogolite pe roți drumuri făcute pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care
te duc și te aduc drumuri care te întorc și te storc blocat între vămi înaintezi prin întuneric uitându-te în față
la fețele aproapelui tău care văzute de departe aduc din profil cu niște corpuri de iluminat înfipte la hotarul dintre
un surogat și un alt surogat te ia în primire cu un glas sacadat: dacă n-ai pile n-ai zile nici nume pe lume spune te bagi
la ștampile sau o arzi mai departe pe viață și pe moarte. Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri
dus-întors și drumurile te fac pe tine drumuri care te pot duce oriunde drumuri care nu te aduc înapoi drumuri care nu te duc nicăieri
drumuri care te întorc din drum drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori și de urmașii urmăritorilor tăi – umbrele fraiere pline de aere
umbre care își suflă unele altora în fund umbre care insuflă un dispreț profund umbre umflate cu ură umbre gigantice care se sparg ca niște baloane la cea mai mică înțepătură.
Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri dus-întors și drumurile te fac pe tine pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care nu te duc
nicăieri drumuri care te întorc din drum.

de Bot Eugen