trec de agenții solari
și întunecă ziua la față
vocea ei galbenă anunță cod
portocaliu un punct luminos trece
pulsând din verde în roșu
încerci să asculți de vocea
rațiunii și îți auzi jugulara cum
pulsează sub lanț.
Lanțul stă să se rupă.
Tu nu ai voie
să ți se rupă.
Blocat între datorie și datorii
te uiți cum se deblochează
pe dinăuntru mașinațiunile
din mașină. De jur
împrejurul tău se face gol.
Gol și întuneric. Cu lumânarea
în mână cauți în plină zi
întrerupătorul cum îi
căuta odinioară diogene
pe oameni.
Mașinăria te urmărește
din umbră.
Umbrele unor neoameni
se aprind de la flacăra
pe care o porți în mână
și de jur împrejurul tău
se face deodată lumină.
Mașina se află în treabă
și după căutări îndelungi
găsește o soluție ingenioasă.
Se produce un scurtcircuit.
Întunericul te monitorizează.
Tu îți transferi privirea
de pe un monitor pe altul.
Te uiți în telefon
și vezi niște găuri.
Găuri care îți fură ochii.
Găuri negre ce se dilată
și se holbează la tine.
Te uiți în fața
ochilor și vezi cum
ți se rostogolesc în gurile lor
ca-ntr-o prăpastie agenda
arhiva cu poze scrisorile.
Încerci să asculți
de vocea rațiunii
și auzi cum afară zbiară
nebunii:
mașinațiunile mașinii
mașinăriilor mă-tii.
Lanțul stă să se rupă.
Lănțișorul de la gât
dăinuie.
Cruciulița la fel.
Iar găurile negre
și nesătule
se rostogolesc
învârtindu-se printre oameni
pregătite să înghită
pe toată lumea prostită.
de Bot Eugen
Joci cu ea șah și ea se joacă cu tine
o ataci ziua cu vise și noaptea cu gânduri
o ataci și ea se apără făcând rocada
o ataci cu toată lumea de partea ta
o ataci încontinuu ea se apără stând deoparte în turnul său
așteptând momentul prielnic să își sacrifice
pionii apoi calul și regina după contraatacă
întâi cu un nebun apoi cu celălalt și până la urmă
tot te bate noaptea cu vise gândite ziua cu gânduri
visate.
de Bot Eugen
Blocat între vămi înaintezi prin întuneric faci drumuri dus-întors
pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care te duc înainte
drumuri care te întorc înapoi drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori
și de urmașii urmăritorilor tăi îți urmezi drumul cu degetele adunate în palmă
cu palma strânsă în pumn cu pumnul plin de hârtii de un leu cu bănuți călătorindu-ți
dintr-un buzunar în altul cu buzunarul golit de pașaport cu pașaportul plin de drumuri ștampilate
drumuri dus- întors rostogolite pe roți drumuri făcute pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care
te duc și te aduc drumuri care te întorc și te storc blocat între vămi înaintezi prin întuneric uitându-te în față
la fețele aproapelui tău care văzute de departe aduc din profil cu niște corpuri de iluminat înfipte la hotarul dintre
un surogat și un alt surogat te ia în primire cu un glas sacadat: dacă n-ai pile n-ai zile nici nume pe lume spune te bagi
la ștampile sau o arzi mai departe pe viață și pe moarte. Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri
dus-întors și drumurile te fac pe tine drumuri care te pot duce oriunde drumuri care nu te aduc înapoi drumuri care nu te duc nicăieri
drumuri care te întorc din drum drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori și de urmașii urmăritorilor tăi – umbrele fraiere pline de aere
umbre care își suflă unele altora în fund umbre care insuflă un dispreț profund umbre umflate cu ură umbre gigantice care se sparg ca niște baloane la cea mai mică înțepătură.
Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri dus-întors și drumurile te fac pe tine pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care nu te duc
nicăieri drumuri care te întorc din drum.
de Bot Eugen