Apune soarele în cana de ceai negru uitată pe pervaz.
Eu mă uit pe fereastră și ascult cum de mine se apropie un tramvai.
O margine de scrumieră se înălbește pe o margine înnegrită de aragaz.
Un capăt aprins de țigară apune peste un capăt de rai.
Raiul fumegă și închipuie aureole de îngeri în întunericul de afară.
Răsare soarele negru din cana de ceai.
Uitat pe pervaz se întunecă la față visul de aseară.
Eu mă uit pe fereastră și ascult cum de mine se îndepărtează un tramvai.
Pentru a câta oară.
de Bot Eugen
boteugen74
@boteugen74
@bott74
eugenb
boteugeniulian74