BotEugen's Blog

Shotokan (VI)

În kumite nimic nu poate fi plănuit
 și   totul este imprevizibil
 iar succesiunea de lovituri decisive
 se epuizează într-un sfert de secundă.
 Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
 Era înaltă. Părea neîndemânatică.
 Țin minte bine: aveam în minte mereu gândul
 să gândesc mai puțin și să acționez
 mai mult dar să nu atac primul.
 În ultimă instanță făcusem un pas
 înainte iar atacul pe care îl începusem
 cu dreptul s-a terminat subit în dreptul
 antebrațului său interpus între cap și picior.
 Contraatacul lui fulgerător cu piciorul în plex
 îl determinase pe arbitru să fluiere
 iar pe mine – să mă retrag în spatele
 liniei roșii. Stăteam față în față
 cu o brută cu burtă. Era înaltă.
 Părea neîndemânatică.Țin minte bine:
 aveam în minte mereu gândul să gândesc
 mai puțin și să acționez mai mult
 dar să nu contraatac cu pumnii.
 Într-un final făcusem un pas înainte
 iar atacul pe care îl începusem cu
 stângul a luat sfârșit cu un pocnet produs
 de lovitura ce îmi venise la îndepicior.
 Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
 Părea scundă și era întinsă la pământ –
 cu o față pe jumătate roșie palidă pe
 jumătate.
 
 
 de Bot Eugen