Shotokan (VI)
În kumite nimic nu poate fi plănuit
și totul este imprevizibil
iar succesiunea de lovituri decisive
se epuizează într-un sfert de secundă.
Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
Era înaltă. Părea neîndemânatică.
Țin minte bine: aveam în minte mereu gândul
să gândesc mai puțin și să acționez
mai mult dar să nu atac primul.
În ultimă instanță făcusem un pas
înainte iar atacul pe care îl începusem
cu dreptul s-a terminat subit în dreptul
antebrațului său interpus între cap și picior.
Contraatacul lui fulgerător cu piciorul în plex
îl determinase pe arbitru să fluiere
iar pe mine – să mă retrag în spatele
liniei roșii. Stăteam față în față
cu o brută cu burtă. Era înaltă.
Părea neîndemânatică.Țin minte bine:
aveam în minte mereu gândul să gândesc
mai puțin și să acționez mai mult
dar să nu contraatac cu pumnii.
Într-un final făcusem un pas înainte
iar atacul pe care îl începusem cu
stângul a luat sfârșit cu un pocnet produs
de lovitura ce îmi venise la îndepicior.
Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
Părea scundă și era întinsă la pământ –
cu o față pe jumătate roșie palidă pe
jumătate.
de Bot Eugen
boteugen74
@bott74
boteugen74
eugenb