în afară de george care din timp în timp
își iese din sine și stă în prag cu gurile pline
de făpturi anodine însoțite de genți cărucioare
rucsacuri jivine …
îndrăcite foamea și setea se încăpățânează
să vă deseneze la ore de vârf
tot felul de coarne și cozi din tot felul
de oameni care în scurt timp după
aceea intră în criză acută de timp
și ies grabnic din grădină
gata să urce în cea mai rapidă mașină
astfel încât voi rămâneți din nou
singuri costine
cu tăcerea împărțită la doi
și cu gurile pline …
de Bot Eugen
Sunt nopți când închizi ochii și asculți
cum pulsează un punct roșu pe întuneric
dinspre nicăieri către niciunde nopți
când asculți cum te lovesc gândurile
peste braț până se învinețește tăcerea
gata să explodează și să te-asurzească
silindu-te să lași pixul din mână
după ce ai pus punct la un alt crâmpei
din viață trăit și retrăit la nesfârșit.
Nopți când asculți cum un punct roșu
pulsează ca o durere până când îl auzi
cum se dilată până când îl auzi cum
explodează o dată și încă o dată
până când se învinețește tăcerea gata
să explodeze și să te silească
să îți aduci aminte o dată și încă o dată
că memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
de Bot Eugen
Sunt seri când închizi ochii
și stai culcat pe o cușetă
în întunericul dens și fierbinte
ca într-o rană a lui dumnezeu.
seri când stai culcat
în interiorul unui punct care
pulsează febril dinspre un
spital către altul seri când
închizi ochii și asculți cum
te hurducă trenul ca pe o cană
pe jumătate plină cu apă
pe care noaptea i-o întinde
unui dumnezeu copleșit
de febră și sete seri când
asculți cum scrâșnesc roțile
de metal și îl auzi cum geme
pe dumnezeu – cu piciorul prins
între vagoane ca-ntr-o
capcană dupe ce s-a lăsat
pe mâna unui copil.
seri când un copil se lasă
pe mâna lui dumnezeu
după ce a ieșit de sub
roțile unei mașini
și a intrat cu piciorul
între spițele lui ilizarov.
seri când stai culcat
în interiorul unui punct
pulsatil din interiorul
unui întuneric
dens și fierbinte …
de Bot Eugen
